E iarashi duminica, si e toamna

E duminica... e toamna. E atat de frumos afara. Imi aduc aminte de poeziile lui Minulescu.

Ieri l-am vazut pe Jean. Trecu atata vreme de cand ne-am sarutat ultima data(de fapt ultima data i-am aruncat cu tigaia cu ulei ) dar el este neschimbat. Am zambit cand dupa atata timp, inca isi mai aducea aminte despre cele cate in luna si in stele le-am facut impreuna. Mi-a aratat ca inca mai are urma de arsura de la tigaie...pe piept. Hmm...de necrezut! ne-am maturizat atat de mult, am vorbit pe o banca in Tineretului. As fi vrut ..dar nu cred ca era corect, dar tare mi-ar fi placut sa ma tzina de mana. Nu, nu m-a asteptat cu flori, dar am impartzit o vata de zahar si mi-a povestit ca acuma a devenit blogman(iar eu blogwoman - in aceste conditzii...ce coincidentza) si mi-a dat adresa blocului lui.

Sigur ca m-am uitat pe el. Cred ca nu m-a tzinut de mana, pentru ca se gandeshte la fata aceea...Ce dor mi s-a facut de el. As vrea sa ma sune...

http://jeanbica.blogspot.com

O poezie

Deschide-ti bratele -

Altarul în care mă-nchinam alt'data

Deschide-ti bratele si prinde-mi în ele bratele-obosite.

Apleaca-ti gura-nsangerata,

Si sarutarile-ti aprinse inseamna-le pe obrazu-mi pal.

Inseamna-le la rand, să-mi steie pe veci de paza,

Neclintite,

Ca pasarile legendare pe malul lacului Stymfal!...